O dezbatere publică pare să se nască: este oportună sau nu schimbarea „patronului spiritual” al Bibliotecii Judeţene Sălaj? Dezbaterea este necesară. Cu voia dvs., ne înscriem şi noi la cuvânt. Şi pentru că am fost întrebaţi ce părere avem. Ei bine, „imparţiali ca toţi românii”, propunem să se renunţe la titulatura de Ioniţă Scipione Bădescu, dar să nu se adopte cea a lui Vasile Avram. Mai direct şi mai simplu: Biblioteca Judeţeană Sălaj. Pe urmă să aibă loc cu adevărat dezbateri, consultări. Cine ştie, poate chiar un referendum (la alţii se poartă şi aşa ceva). Să ne explicăm: oricât s-ar strofoca apărătorii lui I.S. Bădescu, cultural nu se poate compara de pildă cu un personaj ca Petre Dulfu (n. 10 martie 1856, Tohat, comitatul Sălaj – d. 31 octombrie 1953, Bucureşti, autor de basme, poet, profesor, traducător şi doctor în filozofie român.
Membru al Societăţii Scriitorilor Români). Numai că Petru Dulfu ne-a fost „furat” de maramureşeni. Biblioteca Judeţeană din Baia Mare îi poartă numele. Pentru că a fost prieten cu Eminescu (Prietene, io şi tu…), I.S. Bădescu poate fi comparat cu Simion Bărnuţiu? Să fim, totuşi, serioşi. Să nu uităm că actuala denumire a Bibliotecii Judeţene a fost dată pe vremea comunismului: s-a găsit un personaj „corect politic”, dar „minor” în comparaţie cel puţin cu Petru Dulfu ori Simion Bărnuţiu (pentru a pune în discuţie doar două nume născute în sec. XIX). Cu Vasile Avram problema este şi mai mare, în sensul că nu este cunoscut – mai ales în zona deciziei politice şi a mediilor culturale. Nu contest: Vasile Avram este unul dintre cei mai importanţi scriitori daţi de (născuţi în) Sălaj în secolul XX.
Dar, aici merită să se pună următoarele întrebări: care sunt criteriile pentru găsirea unui „patron spiritual” al unei biblioteci judeţene?; cine le stabileşte?; odată stabilite aceste criterii, sunt ele respectate?; nu cumva, de fapt, tot circul nu îşi are rost, fiind vorba de opţiunea unor oameni care ştiu ce fac? Ei bine, credem că ar fi necesară o dezbatere serioasă – la care să participe mass-media locală, oameni de cultură sălăjeni şi din partea administraţiei publice – în care să se spună lucrurilor pe nume. Unul dintre aceste lucruri: nu prea ştim să cinstim cum se cuvine memoria marilor sălăjeni.
De Maniu şi Coposu s-a vorbit mulţi ani în şoaptă, apoi, culmea, chiar după „Revoluţie”, cu teamă. De Bărnuţiu ne aducem aminte doar cu ocazia unor sesiuni ştiinţifice. Dar de Vasile Breban (autorul unui Dicţionar general al limbii române, n. 23 noiembrie 1907, Hereclean, comitatul Sălaj – d. 15 martie 2003, Cluj) ne aducem aminte? Nu cumva ar trebui să punem în discuţie şi personalităţi de etnie maghiară? Una peste alta, ca să nu o lungim inutil, chestiunea trebuie analizată serios. Cu sau fără inevitabila doză de patriotism local, cu sau fără inevitabilele „interese” ale fiecăruia…